E limpede cum ca oglinda ne priveste mereu la fel, schitand un adevar obiectiv, dar de ce privirea se indoieste de obiectivitatea oglinzii in mii de ciorne?
duminică, 22 martie 2009
Maria Antoaneta
Traiesc in multe lumi, in franturi de imaginatie pe care le modelez in nenumarate nuante ascunzand in fiecare esenta unui personaj. Azi am purtat in minte gandurile unei alte epoci.
Lantul trofic
Respir fiecare secunda, traind inchisa in timp. Inghit cu pofta fiecare traire pentru a o inchide in sertarul amintirilor. Mi-e frica sa nu le pierd. Singura parte din mine accesibila lumii sunt culorile. Ele sunt eu in esenta si eu sunt trairile lor.
Culorile lumii
O ameteala ma cuprinde. Ma uit spre soare. Spre pamant. Spre iarba. Spre univers. Ma joc cu privirea inspre rasarit si apus. Si atunci mai adaug un pic din curcubeu. Ma invart.
Luna zbuciumata
O plaja pustie, o mare adormita, o mie de emotii, tremurul amintirilor. Un dans timid in povestea lumii. O pensula manata de-o traire ascunsa pe-o panza neatinsa. Doar o clipa, in umbra lunii.
Jucand ganduri
Era primavara. Vantul suiera luptandu-se pentru supravietuire. Mi-a amestecat discret imaginatia si gandurile. Si atunci am lasat dare de lumina.
Blidele bunicii
Gust de sarmale. Si focul cuptorului. O lingura de lemn atarna langa soba. Privesc in farfurie la simfonia culorilor. Si sarmalele au gustul copilariei.
Albastru visator
Ma jucam cu degetele in nisip desenand universul printre valurile marii, dar cu fiecare adiere, efemerul mai inghitea un univers.
Cosmar ascuns
Imi duceam veacul in lumea viselor, in totul calm si-n gandurile mele si simteam caldura unor priviri ascunse care insa ma trageau spre realitate. Am deschis ochii si am privit soarele. Ma amagisem in raze si in realitatea neretusata.
Epoca bronzului
Ma privea zambind timid si mi-a prins privirea in zambetul lui. M-am rusinat timida, mergand pana acasa prinsa in privirea lui. Acolo mi-a soptit oglinda cum ca bronzul acrilic merge la tenul meu.
Medalionul Onoarei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)